Dansul păunului

Periodic, udmr (știu eu de ce scriu cu litere mici) introduce în parlamentul țării un proiect de autonomie al Ținutului Secuiesc. Autonomia fiind unul din obiectivele uniunii. Și al majorității ungurilor din Transilvania, aș completa.
Cu aceeași consecvență majoritatea românească, indiferent cine e la butoane, refuză măcar să discute principiile și trântește cu sete acest proiect.

Opinia publică se inflamează instant. Românii încep să fluture articolul 1 al Constituției (în mare măsură desuet, dar asta e altă discuție), să fluture manualele de istorie unde masacrele maghiarilor asupra românilor sunt la loc de cinste, drept unicele întâmplări de pe meleagurile transilvane, și în general să trimită ungurii din România să se ducă ”acasă” sau ”înapoi”. Ignorând că și ungurii (sau secuii) sunt acasă.
Ungurii se supără și ei. Încearcă și ei să fluture listele cu zecile de localități unde românii au comis masacre asupra ungurilor. Să amintească de contribuția lor la bunăstarea ce răzbate (totuși) din burgurile și satele transilvane. Și în general să sublinieze că totuși România a semnat niscaiva tratate internaționale sau a promis niște lucruri.

Tratatele în schimb au fost ignorate și promisiunile uitate. Ironia face că autorii promisiunilor de la 1918 au murit nu în temnița de la Vac, ci în cele din deja mărita Românie. Aruncați acolo de români. Esențial e, că forțele politice sunt câștigate oricum: udmr a bifat încă o tentativă de a legifera autonomia, iar ăilalți (inclusiv vajnici democrați useriști) se dau și ei păuni că au apărat ”țărișoara”. De fapt nici unul nu a făcut nimic pozitiv. Și toți cunosc foarte bine jocul. Chiar am o bănuială că revoluționarul de canapea din vârful camerei deputaților chiar s-a uitat admirativ la colegul udemerist care a băgat acest proiect atât de drag tuturor. Și a ținut legea blocată să nu intre la dezbatere, că știa că efectul unei adoptări tacite e mai util. ”Ce pleașcă, mâncați-aș!” – și-o fi zis. În acest dans al păunilor, spectaculos și morbid, dar ineficient, s-a trezit mediatorul Claus Verner Iohanis să intervină și el. Și face asta trântind mucii în fasolea și gulyasul clocotind, afișând un discurs demn de CVT, dacă vă mai amintiți de el…. Cert e că a marcat serios la românii verzi. ” Was für eine Gelegenheit!” – și-o fi zis și sasul…pardon, președintele.

Problema e că toți strigă la un perete. Ungurii citesc/ aud și ce spun românii, că doar le înțeleg limba, și li se confirmă încă o dată că toți le vor răul, doar Orban îi iubește și se încolonează frumușel în turma kondukatorului. Românii în schimb nu aud ce spun ungurii, că nu le cunosc limba decât în microscopică măsură. Iar acces la mediile centralizate din Bukreș ungurii nu au. Și oricum românii (inclusiv mulți dintre comentatorii altfel echilibrați) au convingerea că ungurii visează numai și numai la Nagy Magyaroszag. Așa că pozițiile rămân betonate. Cetățenii pierd. Politicenii câștigă. Există o minoritate, crescândă ce-i drept, ce cuprinde români, unguri, sași, rromi și ce o mai fi, din Ardeal și Moldova, care se uită perplecși și ar spune și ei ceva. Și acel ceva este simplu: măi oameni buni, hai să ne așezăm și să discutăm. Fiindcă toți vedem că treaba nu merge, că sistemul ăsta centralist ne ține pe loc. Însă autonomiile – repet, pentru toate regiunile! – sau, de ce nu?, federalizarea ar rezolva o pleiadă de probleme ce nu sunt abordate de 100 de ani.

Pot câștiga cetățenii. Servicii mai bune, mai rapide, infrastructură gândită, proiectată și licitată la fața locului, nu dintr-un birou din București. Educație adaptată la nevoile locale și regionale. Eventual taxe mai mici sau mai mari în funcție de cât duce populație. Spitale noi construite de autoritatea locală sau județeană, și eventual ale căror conduceri sunt numite ca urmare a unui concurs, nu că are el pile la minister… și ar mai putea continua înșiruirea. Și da, ar putea exista multilingvism real, nu doar la nivel declarativ. Că nu va tuși nimeni. Cum nici napoletanii nu tușesc când ajung în Süd Tirol și văd că totul e scris ba doar în germană, ba în germană și italiană (pe locul secund), ba în ladină și italiană. Serviciile publice și implicit inscripțiile trebuie să se adreseze în primul rând localnicilor, nu celor care nu se perindă pe acolo decât cu ocazii ”speciale”, făcând tururi de forță demne de cămășile brune ale lui Adolf.

Ardealul nu se va rupe de România, din cauza unei autonomii sau a unei federalizări. Aceste concepte sunt prezente în majoritatea statelor dezvoltate și care o duc mult mai bine ca noi. SUA, Germania, Austria, Elveția sunt state federale. Italia, Spania, Suedia, UK și altele au pe teritoriul lor regiuni autonome înfloritoare. Unele dintre ele au PIB-ul mai mare decât România, având o fracțiune din populația noastră. Și s-au dezvoltat datorită autonomiei. Acestea sunt exemplele de urmat. Așadar, mult mai util ar fi să ne așezăm să discutăm și să creionăm urgent o nouă organizare a țării, care să pună pe principii corecte colectarea taxelor și impozitelor și împărțirea lor corectă între local, regiune și centru, luarea deciziilor să coboare la nivel cât mai local în majoritatea domeniilor și reducerea centralismului la zero.

PS: Dacă udmr dorea ca proiectul să fie serios, se ducea frumușel până la Iași și discuta cu acei cetățeni de acolo, care la rândul lor și-au dat seama că centralismul le omoară regiunea, și discutau un proiect care să se numească ceva de genul: Lege pentru autonomia regiunilor din România.

PS2: sunt tare curios ce alte legi dubioase au fost adoptate oare în zilele astea….

Zsolt Bodola

(Nethuszár)