Istoria cimitirului din Valea Uzului

Nu este pentru prima oară când cimitirul din Valea Uzului întâmpină probleme în cei 100 de ani de existență.  Societatea Cultul Eroilor care funcționa sub patronajul Reginei Maria, în perioada interbelică, și-a luat angajamentul de a îngriji mormintele eroilor, dar în 1940 statul maghiar reinstaurat în Transilvania de Nord a găsit doar niște cruci mâncate de vreme, iar în perioada dictaturii comuniste a existat  un plan de reorganizare. Despre toate aceste povestim în lumina unor dovezi jurnalistice apărute de-a lungul timpului.

Înființarea cimitirului din Valea Uzului

Cimitirul din acest loc aproape uitat de Dumnezeu a fost înființat în urma luptelor din 1916-1917, ce au avut loc, la vremea respectivă, între trupele Imperiului Austro-Ungare și cele ale României. Deoarece Casa Regală a României avea rădăcini adânci în familiile regale din Europa Centrală, decizia de a întoarce armele împotriva aliaților de până atunci a fost o surpriză neplăcută pentru Germania și aliații ei.

Ofensiva română declanșată în august 1916 a fost urmată de o contraofensivă rapidă, iar până în octombrie 1916 trupele austro-ungare au reușit să reocupe teritoriul transilvan invadat de soldații armatei române. Despre înaintarea trupelor Monarhiei Austro-Ungare avem foarte multe documente, în special însemnări de jurnal ai militarilor care au participat la aceste lupte. Aici cităm din jurnalul generalului Lajos Deseo, care în 1916 a fost în Valea Uzului .

15 octombrie, 1916. Pornim către Dărmănești, pământ vlah…  Înlocuim husarii și vom ataca în continuu până ce ajungem la Dărmănești. Podurile sunt incendiate, înaintăm încet, deoarece trebuie să trecem râul ca și caprele, sărind de pe o stâncă pe alta. Pe o bodegă de la marginea drumului observ însemnele unei brigăzi militare românești și inscripția România Mare. Și lângă ea o înjurătură în limba maghiară. Doar două cuvinte, pe care nu pot să le redau, dar ostașii noștri  râd într-una de cănd au observat-o. ((Jurnalul de front al  generalului  Deseo Lajos, Editura Științifică a Ofițerilor, Budapesta, 1937)

CLICK AICI pentru a viziona articolul!

(Nethuszár, Baabel.ro)