László Tőkés: în 1989 nu am mai avut unde să batem în retragere + cronologia evenimentelor din 1989

László Tőkés consideră că în 1989 presiunea dictaturii comuniste a fost atât de puternică încât nu a mai avut unde să bată în retragere. Preotul a vorbit despre acest lucru, joi după amiază, în biserica reformată din centrul Timişoarei, unde rezistenţa sa din urmă cu 30 de ani a creat un val de solidaritate, ce a dus la prăbuşirea dictaturii ceauşiste. Tőkés a evocat: statul comunist a strivit zece mii de Biblii trimise ca donaţie maghiarilor din Transilvania şi a fabricat hârtie de toaletă din ele. După model chinezesc, nord-coreean Nicolae Ceauşescu a vrut să radă de pe faţa pământului 7-8 mii de sate, pentru ca şi populaţia rurală să se mute în blocuri. „În această situaţie nu a fost voie să tăcem. Nu a fost voie să tăcem nici cu privire la faptul că am avut prelaţi care au colaborat cu puterea ateistă, comunistă. Nu am mai avut unde să batem în retragere”, şi-a amintit motivaţia rezistenţei sale din 1989, László Tőkés.

Acesta a spus: a implicat şi congregaţia din Timişoara în lupta sa. În cadrul slujbelor, a informat sistematic cu privire la modurile în care a fost ameninţat de către liderii bisericeşti şi laici pentru luare sa de poziţie. I s-a părut minunat, că în loc să se sperie de ameninţările poliţiei politice comuniste, care se extindea şi asupra ei, congregaţia timişoreană s-a indignat şi l-a susţinut, în ciuda riscurilor, pe preot. La Timişoara a început joi, cu simpozionul bisericesc 1989: Eliberare prin Dumnezeu, seria de evenimente dedicate aniversării a 30 de ani de la Revoluţia din 1989. La simpozion, preotul, eticianul social, publicistul Lajos Békefy, trimiţând la crezul de Timişoara, scris de el însuşi a amintit: în 1989 László Tőkés a fost unealta lui Dumnezeu. Dumnezeu a rostit cuvântul şi i-a pus alături congregaţia.

Organizatorul principal al seriei de evenimente Timişoara 30, Tibor T. Toró a spus: până luni vor avea loc conferinţe ştiinţifice, prezentări. În cadrul unei gale, la Timişoara este aşteptat şi premierul Ungariei, Viktor Orbán, iar duminică va fi inaugurată clădirea bisericii Centrului reformat Noul Mileniu, proiectat de către Imre Makovecz. În opinia lui Toró clădirea este un monument al Revoluţiei, care însă nu evocă doar trecutul, ci pune şi bazele viitorului comunităţii maghiare din Timişoara.

Rezistenţa lui László Tőkés la Timişoara – CRONOLOGIE

Cu treizeci de ani în urmă, la 15 decembrie 1989 au început manifestările de stradă care au dus la răsturnarea dictaturii ceauşiste în 22 decembrie. Aceste mişcări au pornit datorită rezistenţei cu care pastorul László Tőkés şi parohia pe care o conducea s-au opus regimului comunist şi conducătorilor bisericii loiali faţă de acel regim.

6 septembrie 1988 – La reuniunea de la Arad a preoţilor din Protopopiatul Reformat al Timişoarei s-a înaintat conducătorilor Bisericii o petiţie iniţiată de János Molnár şi de László Tőkés, cerând intervenţia lor pentru oprirea demolării satelor în cadrul programului de sistematizare.

31 octombrie 1988 – Cu ocazia Sărbătorii Reformei, un grup de studenţi din Timişoara a prezentat în biserica reformată un recital din poeziile poetului interbelic clujean Dsida Jenő. Autorităţile au încercat să împiedice a doua reprezentaţie prevăzută pentru data de 4 decembrie.

4 decembrie 1988 – Studenţii au susţinut al doilea recital de poezie, în urma căruia secţia maghiară a Teatrului Studenţesc Thalia a fost desfiinţată.

1 aprilie 1989 – Protopopul Aradului, József Kovács l-a suspendat din funcţie, cu efect imediat, pe pastorul László Tőkés şi a dispus să fie anchetat disciplinar.

2 aprilie 1989 – Protopopii Kovács József al Aradului şi Zsigmond Borsi al Bihorului au încercat să pună în aplicare hotărârea de suspendare. În momentul intrării lor în biserică, László Tőkés era deja în amvon, îşi începuse predica. Cei doi protopopi au plecat fără să-şi atingă scopul. Enoriaşii prezenţi la slujbă au respins sub semnătură hotărârea de suspendare.

3 aprilie 1989 – Consiliul presbiterian al bisericii a refuzat în şedinţă extraordinară suspendarea lui László Tőkés din funcţia de preot, cerându-i să-şi continue serviciul în cadrul parohiei.

6-7 aprilie 1989 – László Tőkés a informat în scris conducătorii cultelor din Timişoara despre situaţia creată, anunţându-i că de teama provocărilor, nu va ieşi din clădirea bisericii şi a locuinţei preoţeşti decât pentru a oficia înmormântări.

27 aprilie 1989 – Episcopul László Papp a anunţat suspendarea anchetei disciplinare şi a hotărât mutarea lui László Tőkés de la Timişoara pe cale ierarhică.

17 mai 1989 – O delegaţie bisericească condusă de protopopul arădean József Kovács a sosit la Timişoara pentru a prelua oficiul preotului. Pastorului László Tőkés i s-au remis documentele mutării sale în satul Mineu, în judeţul Sălaj.

13 iunie 1989 – Protopopul József Kovács a suprimat salariul lui László Tőkés. Pastorul şi-a ridicat în continuare indemnizaţiile pe baza mandatului primit de la consiliul presbiterian. Pastorul a informat în mod regulat enoriaşii despre evoluţia cazului său, iar astfel s-a născut o solidaritate nemaiîntâlnită. De pe o săptămână pe alta tot mai mulţi s-au adunat la slujbele de duminică. Pentru ei, predicile şi anunţurile lui László Tőkés au oferit experienţa opoziţiei faţă de dictatură.

23 iunie 1989 – Contul bancar al parohiei a fost blocat. Astfel a devenit imposibilă plata taxelor parohiei şi continuarea lucrărilor de renovare a bisericii, începute cu mai multe luni înainte. Chitanţierele certificate ale parohiei s-au epuizat şi ele, iar protopopiatul a refuzat eliberarea noilor chitanţiere.

24 iulie 1989 – Emisiunea „Panorama” a Televiziunii Ungare a transmis un amplu interviu cu László Tőkés, în care preotul a anunţat în faţa unor jurnalişti de televiziune canadieni demolarea zidurilor tăcerii. Preotul timişorean şi-a ridicat cuvântul împotriva demolării satelor, a modificărilor forţate a proporţiilor demografice în Transilvania şi împotriva încălcării drepturilor omului.

26 iulie 1989 – Linia telefonică a parohiei reformate şi a locuinţei preoţeşti a fost deconectată. În continuare telefonul nu a mai sunat la parohie decât rareori, când linia a fost folosită de ofiţeri ai Securităţii sau persoane care proferau ameninţări.

14 august 1989 – Episcopii reformaţi Gyula Nagy al Transilvaniei şi László Papp al Eparhiei de pe lângă Piatra Craiului au trimis o circulară preoţilor reformaţi din România, prin care li se aduce la cunoştinţă că preotul László Tőkés va fi exclus din cler şi din biserică, pe motiv de nerespectare a îndatoririlor.

28 august 1989 – Secretariatul de Stat pentru Culte a retras autorizaţia de funcţionare a preotului László Tőkés. Începând din august 1989 – Emisiunea „Jurnal duminical” al Radioului Kossuth din Budapesta a informat săptămânal despre evoluţia cazului preotului László Tőkés.

4 septembrie 1989 – Parohia reformată din Timişoara l-a declarat pe László Tőkés preotul ales definitiv al parohiei.

8 septembrie 1989 – Un grup de preoţi reformaţi din Transilvania a respins circulara episcopilor şi s-a declarat solidar cu László Tőkés.

13 septembrie 1989 – A dispărut inginerul constructor Ernő Újvárossy, colaborator apropiat al lui László Tőkés. Trupul său neînsufleţit, care purta urme de lovituri, a fost găsit două zile mai târziu în Pădurea Verde de lângă Timişoara.

18 septembrie 1989 – Maghiarii din Timişoara au manifestat tăcuţi la înmormântarea lui Ernő Újvárossy. László Tőkés a declarat în predica sa: „ucigaşii lui Ernő Újvárossy stau la pândă în jurul nostru”. Preşedintele parlamentului ungar, Mátyás Szűrös, aflat în vizită oficială în Statele Unite i-a informat pe interlocutorii săi despre situaţia de la Timişoara şi despre moartea lui Ernő Újvárossy.

12 noiembrie 1989 – Persoane neidentificate au spart geamurile parohiei. Două zile mai târziu a fost spart şi unul din geamurile cu cadru de plumb ale bisericii.

2 noiembrie 1989 – Seara patru bărbaţi mascaţi au dat năvală în clădirea parohiei având cuţite în mâini, dar spre surprinderea lor au dat peste familia Tőkés înconjurată de oaspeţi. Locuitorii casei s-au opus invadatorilor, apărându-se cu scaune. În lupta corp la corp a fost rănit László Tőkés şi unul din atacatori. Mascaţii s-au retras. Miliţienii care au descins pentru a cerceta cazul, l-au acuzat pe László Tőkés de organizarea atacului.

20 noiembrie 1989 – Doi miliţieni l-au condus pe László Tőkés la Miliţia Economică, unde i s-a adus la cunoştinţă că pe graniţa româno-ungară s-a găsit o adeverinţă manuscrisă la persoane aflate în călătorie spre Ungaria, în care László Tőkés atestă preluarea unei donaţii în sumă de 20 mii lei. Agentul anchetator a propus alegerea între două soluţii: 1. Dacă banii au fost primiţi în scopuri personale, fapta se consideră mită primită de la cetăţeni străini şi poate fi pedepsită cu 15 ani închisoare. 2. Dacă banii au fost destinaţi bisericii, este vorba de o delapidare, faptă pasibilă de şapte ani de închisoare. László Tőkés a respins acuzaţiile şi a informat în detaliu comunitatea bisericii, la sfârşitul următoarei slujbe, despre desfăşurarea anchetei.

Noiembrie 1989 – Miliţia a retras permisele de conducere ale enoriaşilor care îl transportau pe László Tőkés la slujbe de înmormântare, precum şi cele ale membrilor familiei Tőkés.

28 noiembrie 1989 – Tribunalul Judeţean Timiş a hotărât în mod definitiv evacuarea lui László Tőkés. Apărarea lui Tőkés a fost asigurată la proces de avocatul Előd Kincses. Începutul lui decembrie 1989 – La intrarea în parohie au fost postaţi miliţieni în uniformă, care au legitimat şi percheziţionat toate persoanele care încercau să intre. Majoritatea acestora au fost împiedicaţi să intre, astfel chiar şi medicul sosit la Edith Tőkés, soţia gravidă a preotului. Enoriaşii intrau în biserică, la slujbă, printre cordoane de miliţieni.

7 decembrie 1989 – Tribunalul a comunicat hotărârea de evacuare şi l-a somat pe László Tőkés să părăsească parohia în termen de 8 zile, în caz contrar va avea loc o evacuare forţată.

10 decembrie 1989 – La sfârşitul slujbei, László Tőkés i-a informat pe enoriaşi despre hotărârea judecătorească şi a declarat că va rămâne la locul său până când Dumnezeu îi va permite, rugându-i pe enoriaşi să se adune în 15 decembrie în jurul bisericii, pentru a fi martori la evacuare.

15 decembrie 1989, dimineaţa – Dennis Curry, diplomat al ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, a încercat să-l viziteze pe László Tőkés. Miliţienii nu l-au lăsat să intre, dar i-au permis lui László Tőkés să discute cu diplomatul în poarta bisericii şi să-l informeze despre situaţia sa. În cele din urmă, miliţienii au fost retraşi, şi mai multe zeci de oameni s-au adunat în faţa bisericii. László Tőkés li s-a adresat de mai multe ori de la fereastra casei, mulţumindu-le pentru solidaritate.

15 decembrie 1989, după masă – Manifestanţilor li s-a alăturat un grup de credincioşi baptişti ai comunităţii de limbă română Betel, din apropiere. Manifestanţii au aprins lumânări şi au cântat cântece bisericeşti. De câteva ori a fost cântat şi „Deşteaptă-te române”, imnul actual al României. Numărul manifestanţilor a crescut până în jur de două sute.

15 decembrie 1989, seara – A sosit la faţa locului Petre Moţ, primarul Timişoarei, care a discutat cu László Tőkés în casa scărilor parohiei. El s-a angajat să repună geamurile sparte ale parohiei şi să trimită un medic la gravida Edith Tőkés. Nu a putut promite însă amânarea evacuării. I-a cerut lui László Tőkés să-i calmeze pe oameni şi să-i trimită acasă. La convorbiri au participat şi patru martori chemaţi din rândul manifestanţilor. Studentul Ion Istvan care îi informa pe cei adunaţi în limba română, i-a îndemnat pe aceştia să ofere o şansă primarului pentru a se ţine de cuvânt, şi să revină a doua zi pentru a vedea cum evoluează lucrurile. Majoritatea mulţimii a plecat acasă, cei rămaşi au fost dispersaţi de securişti înainte de miezul nopţii.

16 decembrie 1989, dimineaţa – Aproximativ două sute de persoane au manifestat în faţa parohiei. A reapărut primarul Petre Moţ. Manifestanţii i-au cerut ca puterea să renunţe la evacuarea lui László Tőkés. Preotul a apărut de mai multe ori la fereastră, adresându-se manifestanţilor în limbile română şi maghiară, mulţumindu-le pentru solidaritatea lor.

16 decembrie 1989, după masa devreme – Un grup de manifestanţi – printre care Zoltán Borbély, Tibor Kovács, Ion Monoran şi Daniel Zăgănescu – au oprit circulaţia tramvaielor prin decuplarea pantografului unui tramvai şi au început să scandeze lozinci anticomuniste, anti-Ceauşescu. Manifestaţia de solidaritate s-a transformat în scurt timp într-o demonstraţie anticomunistă. Pe la orele prânzului tramvaiele s-au aglomerat, călătorii care coborau s-au găsit în mijlocul demonstraţiei. Într-un timp scurt s-a format o demonstraţie de câteva mii. László Tőkés crezând că în spatele acesteia ar fi Securitatea, cu scopul de a găsi un motiv pentru o intervenţie în forţă, i-a rugat de mai multe ori pe manifestanţi să nu demonstreze în faţa bisericii împotriva sistemului. Manifestanţii anticomunişti au părăsit piaţa Maria, şi s-au îndreptat către sediul organizaţiei judeţene a PCR, în faţa bisericii rămânând adepţii lui László Tőkés. Forţele de ordine s-au confruntat cu manifestanţii, în orele serii au evacuat participanţii manifestaţiei pro-Tőkés din strada bisericii reformate. László Tőkés şi enoriaşii rămaşi în clădirea parohiei s-au baricadat.

În zorii zilei de 17 decembrie 1989 – Unităţi ale Securităţii şi ale Miliţiei au forţat uşa de intrare, şi au pătruns în clădire. László Tőkés împreună cu soţia şi alte două persoane au urcat la etaj din curte, pe o scară pregătită în acest scop. Printr-o fereastră lăsată deschisă au pătruns în sacristie, iar de acolo în sala bisericii. Unităţile Securităţii şi ale Miliţiei a spart uşa bisericii cu topoare şi au arestat grupul de oameni care se ruga. László Tőkés şi soţia au fost transportaţi la Mineu, unde li s-a amenajat un domiciliu forţat în clădirea parohiei.

(MTI)